Momente emoţionante, inegalabile, trăite în acest sfârşit de săptămână de cea mai titrată sportivă a Aradului din ultimul sfert de veac și una din cele mai bune all-time ale Aradului, jucătoarea de tenis de masă Daniela Dodean Monteiro. Cu prilejul galei de retragere organizată la Arad, Consiliul Judeţean i-a acordat, într-un cadru festiv, Certificatul „Fiică a Judeţului Arad”. Apoi, sâmbătă la amiază, Dana Dodean a avut parte de o ultimă conferință de presă în sala Marii Uniri, unde i-au fost alături familia, soțul Joao Monteiro, frații Cristian și Adrian Dodean, conducerea Federației Române de Tenis de Masă, Cristinel și Beatrice Romanescu, conducerea Consiliului Județean Arad, președintele Iustin Cionca și vicepreședintele Sergiu Bîlcea, dar și persoane dragi din cariera ei, sportivi, sportive sau antrenori ce i-au marcat cariera, cum ar fi Elizabeta Samara, Adrian Crișan sau japoneza Aya Umemura. De asemenea, antrenorul Viorel Stere, constănțean de origine și cel care a descoperit-o pe Eliza Samara, a fost și el prezent la eveniment. Vizibil emoționată, Dana le-a făcut o scurtă prezentare fiecăruia și le-a mulțumit tuturor pentru tot sprijinul acordat, după care a primit o frumoasă plachetă și o insignă din aur cu sigla Federației, din partea președintelui Cristinel Romanescu, pe care Dana le va pune la loc de cinste, alături de trofeele și medaliile ei. Șeful Federației a avut și câteva cuvinte frumoase la adresa Danei: „Dana, ai făcut istorie în tenis de masă, ești o mândrie pentru România și implicit pentru noi, vei fi un exemplu pentru generațiile de viitori campioni și campioane. Te cunosc de când aveai 12 ani, ai crescut aici, cu noi, știu tot parcursul tău, fiecare etapă, am plâns și ne-am bucurat împreună și chiar dacă Joao te-a luat în Portugalia, sunt convins că ai rămas cu inima alături de România și te vei întoarce acasă. Nu pot să uit titlul european din 2017, în Luxemburg, când în finală ai jucat meciul decisiv, la 2-2 și ai învins una din cele mai bune jucătoare ale lumii și cea mai bună a Europei. Toată familia tenisului de masă românesc îți transmite multă sănătate și fericire și te așteptăm din nou alături de noi!”

Totul pentru Lara: Dana visează ca fiica ei să îi calce pe urme!

Apoi, Dana a răspuns întrebărilor jurnaliștilor, pe parcurs ea rememorând amintiri și momente din carieră, alături de persoane dragi, fără însă să uite de copiii și tinerii din ziua de azi, pentru care are un sfat prețios: „Eu țin să vă mulțumesc foarte mult, celor din Federație, care ați făcut totul pentru noi și ne-ați oferit condiții pentru a face performanță la cel mai înalt nivel. Așa am simțit eu, că suntem cei mai puternici din Europa! Dorința cea mai mare a mea, acum la final de carieră, este să stau alături de familie, de ai mei, să încerc să îmi găsesc un job care să mă țină aproape de fetița mea, Lara, care joacă și ea tenis de masă și la momentul acesta este locul 6 european la categoria de vârstă sub 11 ani. De acum încolo, parcursul meu este pentru ea, îl văd deja cum va fi și sper să fie unul mai bun decât al meu. Sigur că trebuie să le mulțumesc și multor altor persoane care nu sunt de față, poate nu pot să le enumăr pe toate, dar nu pot să îl uit pe domnul Eugen Roman (fost director al CSM Arad), care a crezut în mine de când eram mică, a făcut tot posibilul să găsească sponsori și fonduri pentru a putea participa la cât mai multe competiții internaționale, de asemenea le mulțumesc celor din familia mea, care au suferit și s-au bucurat cu mine, tuturor antrenorilor, în special primului meu antrenor, domnul Arpad Kakas, care are o problemă de sănătate și nu a putut fi prezent aici. Dar vreau să mulțumesc și clubului meu unde am crescut și m-am format, CSM Arad, arădenilor și presei, care a fost cuminte cu mine, în sensul că întotdeauna s-a scris pozitiv. Cea mai mare realizare a carierei mele este titlul european la dublu mixt, cu soțul Joao, a fost atunci un mix de sentimente, acea medalie de aur rămâne cea mai memorabilă! Dar, de asemenea, titlurile europene cu naționala sunt de neuitat, mai ales primul a fost ca un semn de la Dumnezeu, o descătușare, pentru că aveam și încă România are o echipă formidabilă. Ca și regret al carierei, pot spune că este faptul că nu am stat atât de mult pe cât mi-aș fi dorit alături de familie. În rest, nu regret nimic, sunt mândră că am văzut toată lumea prin acest sport, căruia îi sunt recunoscătoare că m-a format ca om și sportivă. Pe această cale, țin să le transmit tinerilor din ziua de astăzi să facă mișcare și să practice sportul, dacă vor să facă performanță trebuie să știe că e nevoie de multă muncă și sacrificii, dacă nu e foarte bine și dacă pur și simplu fac mișcare, pentru că sportul înseamnă sănătate și prin sport te și educi și te disciplinezi, iar asta vreau să audă și părinții, pentru că și ei sunt foarte importanți.”

Un meci de retragere precum a visat, alături de campioni

Dar marile emoții aveau să vină în seara zilei de sâmbătă, la meciul de retragere din Polivalenta arădeană, admirat și aplaudat la scenă deschisă de sute de arădeni, așa cum Dana merita la ultimul său meci acasă. Un eveniment superb, cu momente emoționante, mingi spectaculoase și per total cu un regal al tenisului de masă pe care Aradul îl merita și el, pentru că i-a fost mereu aproape Danei Dodean. A fost un ultim meci special, între echipa familiei Dodean (Dana, soțul Joao Monteiro – jucător portughez de top mondial, cu un palmares impresionant în spate, fiica Lara și frații Cristian și Adrian) cu cea a lumii, prieteni și foști colegi dragi: japoneza Aya Umemura – fost număr 11 mondial, fost colegă și antrenoare a Danei, Elizabeta Samara – jucătoare de top mondial și la ora asta, alături de care Dana a luat aurul european de dublu dar și cu naționala, Adrian Crișan – un fost jucător de excepție al României, și el cu un palmares excelent, fost partener de dublu mixt al Danei și brazilianca Bianca Borges, jucătoare de perspectivă a lumii. Dana a fost întâmpinată de numeroase personalități, de la primarul Călin Bibarț și conducerea Consiliului Județean, reprezentată de Iustin Cionca și Sergiu Bîlcea, conducerea Federației Române de Tenis de Masă, soții Cristinel și Beatrice Romanescu, Lucia Mihalache – directorul CSM Arad, club unde Dana a crescut, s-a format și apoi a cunoscut practic marile succese, Alina Alexoi, reprezentant al Comitetului Olimpic Sportiv Român, foștii directori ai CSM-ului arădean, Viorel Bitang și Vasile Păltineanu sau fosta mare jucătoare și antrenoare a CSM-ului, Magdalena Leszay. După alocuțiunile de dinaintea meciului propriu-zis, în care Dana a primit cuvinte frumoase, de admirație, din partea câtorva din cei enumerați mai sus, dar și flori și alte cadouri, s-a trecut la spectacolul atât de așteptat, cele șase meciuri, dintre care patru de simplu și două de dublu. Prietenele Eliza Samara și Dana Dodean au deschis meciul de retragere, urmate de ceilalți jucători prezenți la regalul din Polivalentă. Am remarcat, printre multe mingi și un nivel cu care Aradul nu s-a mai întâlnit până acum, dacă e să vorbim de tenis de masă, show-ul oferit de Joao Monteiro și Adi Crișan, care au ridicat de câteva ori publicul în picioare, energia și naturalețea cu care Lara lovește mingea, precum mama ei, Dana, la vârsta fragedă, tehnicitatea și rigoarea japonezei Umemura, calmul și inteligența cu care Eliza Samara avea să devină campioană europeană la simplu, l-am redescoperit pe spectaculosul Adi Dodean și am făcut cunoștință și cu brazilianca Borges, o mare speranță a tenisului de masă mondial, precum fiica soților Monteiro, Lara Melissa, care la 10 ani ne-a impresionat cu jocul său. În colțul antrenorului, a stat același pasionat Cristi Dodean, cel căruia i se datorează în mare măsură atât Academia arădeană ce îi poartă numele Danei Dodean dar și evenimentul de sâmbătă. Iar o mare dorință este ca Aradul să aibă o sală exclusiv pentru tenis de masă și un mic muzeu, unde Dana să își poată înșira trofeele și medaliile cucerite de-a lungul celor 32 de ani de carieră. O carieră încheiată într-un cadru de poveste, acasă, alături de oamenii dragi și cu tenisul de masă în sânge! La spectacol au contribuit din plin și crainicul Gabriel Iazbinsky, cu al său talent de a anima atmosfera, dar și gimnastele secției de ritmică de la CSM Arad, care au oferit minute de grație și eleganță pe parchetul Polivalentei, pentru a fi și ele alături de Dana Dodean.

Amintiri, lacrimi, povești și multe emoții, la final!

La final, Dana a acordat o declarație mai amplă, pe care v-o redăm mai jos: „Am fost la mine acasă și m-am simțit bine, când aveam o tristețe sau când ceva se întâmpla, tenisul de masă mă relaxa, așa că aici mă simt ca acasă. În aceste 20 de minute de film, au fost momentele cele mai importante din cariera mea. În 20 de minute au fost 32 de ani de carieră și am încercat să aleg cele mai frumoase puncte și cele mai mari emoții, dar într-adevăr am început să plâng când am văzut părinții mei în aceste poze, pentru că ei de puțin timp s-au scurs din viață și îmi pare enorm de rău că ei nu sunt alături de mine aici, astăzi, să vadă această zi frumoasă. M-a întrebat Lara de ce plâng și i-am zis, mama plânge de fericire. Ea își dorește foarte mult, îi place foarte mult și îmi doresc din tot sufletul să reușesc să mă ocup de ea, așa cum părinții mei s-au ocupat de mine și sper din tot sufletul să reușim să o ducem pe podiumuri înalte și de ce nu mai înalte decât ale mele și ale tatălui ei. Soțul meu face show tot timpul, acasă, pe stradă, oriunde mergem, așa este el și am noroc, pentru că am nevoie de o persoană așa energică ca și el, trebuia să fie cineva care să facă un show până la urmă. Eu, din păcate, sunt cu multe inflamații la tendoane și am încercat să nu forțez foarte tare, dar bineînțeles că el a venit să salveze familia. Nu neapărat problemele de sănătate m-au făcut să mă retrag, ci absența mea în viața fetiței, cea care m-a făcut să mă opresc din sport pentru că, fiind ambii jucători și pentru că plecam tot timpul de acasă, era foarte greu pentru Lara. Așa că, datorită ei, ca să pot să mă ocup de ea și să încerc să o duc la concursuri, am decis să spun stop. Am foarte multe lucruri în cap pe care aș vrea să le fac, dar deocamdată vreau să stau cu fetița, să vedem un an, doi. Aștept vești de la unele oferte de joburi, dacă aș putea să lucrez cu copiii în tenis de masă mi-ar plăcea enorm, dar nu știu dacă antrenoare. Aștept unele oferte de unde am depus CV-ul, doar că ar trebui să fie niște condiții, pentru că noi locuim în Portugalia și nu voi putea să mă mut definitiv aici în România. Fetița are școală acolo, Joao se antrenează la centrul național, așa că ar fi foarte greu să mă mut în România.

Deocamdată, până când soțul meu activează și este jucător profesionist, trebuie să stăm acolo, pentru că acolo sunt condiții, dar după ce el se retrage, putem să mergem în orice altă țară. Noi am locuit în foarte multe țări, în Italia, în Austria, am fost în multe țări, așa că putem să ne mutăm oriunde. Noi niciodată nu știm unde vom fi. Arădenii au fost minunați și le mulțumesc din suflet. Mulțumesc tuturor celor care au fost prezenți astăzi, emoții multe, îmi iau rămas bun de la 32 de ani de carieră, partea care a fost cea mai mult petrecută de mine, poate mai mult decât cu familia. Așa că este greu pe de o parte, dar este și un moment fericit că am reușit să fac arădenii mândri. Cu Eliza Samara este o prietenie, nu știu cum să zic, este o legătură foarte puternică, ea și-ar fi dorit să fi rămas încă puțin lângă ea, de 20 și ceva de ani am jucat împreună, am câștigat toate titlurile, la toate categoriile împreună, nefiind din același oraș, Campionate Europene, am jucat la Campionate Mondiale, Jocurile Olimpice și cum a zis și ea, suntem o persoană, soră, prietenă, nașă, tot, suntem ca și rudele. Am plâns foarte mult săptămâna asta și parcă mă speria, așa, ultimul moment, ultimul meu punct în această carieră, dar acum gata, m-am liniștit, am plâns destul, de acum încolo trebuie să rezist și să mă țin puternică pentru cea mică. Emoțiile atunci erau puține, pentru că eu eram un copil foarte mic, aveam 5 ani jumate și antrenorul zicea că tu ești foarte mică, că nu poți să începi și eu mergeam prin sală și furam paletele celorlalți și vroiam neapărat să încep tenisul de masă. Așa că atunci nu erau foarte mari emoții, dar astăzi, într-adevăr, e o emoție total diferită. Nu m-am așteptat, nimeni nu cred că se aștepta la o așa carieră. Eu am avut contracte enorme și multe oferte din partea tuturor, care mi-au zis, îți dăm nu știu ce, dacă o să fii campioană europeană și am ajuns să fiu eu și campioană europeană și multe dintre premii au fost imposibil de oferit pentru că nimeni nu-și imagina că eu o să ajung campioană europeană cândva.”

Mulțumim Dana pentru tot, ai fost și vei rămâne o mare campioană a Aradului!

Născută la Arad, în 1988, Daniela Dodean și-a început activitatea la vârsta de cinci ani, îndrumată de primul ei antrenor, Arpad Kakas și a activat până la cel mai înalt nivel, în cele mai importante competiții, timp de 32 de ani. A crescut și s-a format la CS Municipal Arad, unde a activat din 1995, aducând de-a lungul timpului în vitrina clubului numeroase titluri și medalii, fie ele europene, mondiale, balcanice sau naționale. A fost multiplă campioană națională a României de la opt ani până la seniori. Câștigătoare a Cupei Balcanice la toate categoriile. Este multiplă campioană și medaliată europeană la tenis de masă, atât individual, cât și cu echipa națională a României. A participat la patru ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice, în 2008, 2012, 2016 și 2021. Componentă a echipei naționale a României timp de peste 20 de ani, Dana Dodean Monteiro a crescut prestigiul acestui sport, la cel mai înalt nivel internațional. Prin întreaga sa activitate, sportiva a oferit comunității arădene un motiv de mândrie și a demonstrat că munca, ambiția și seriozitatea pot conduce către marea performanță. Ea va oferi înapoi ceea ce a primit, prin Academia de tenis de masă care-i poartă numele, unde împreună cu fraţii ei cresc viitoarele speranţe ale tenisului de masă arădean.